Interviu Victor Mihăilescu. De la viziune la acțiune

Victor Mihăilescu – Director al Clubului Sportiv Universitar „Ştiinţa” Bucureşti

Cum a pornit pentru tine proiectul CSU Stiința București?

Proiectul Știința București a pornit pentru mine din dorința de a oferi studenților din Regie o alternativă pentru petrecerea timpului liber în cadru sportiv organizat, după modelul văzut la University of Toronto unde am avut acces la clubul sportiv de acolo pe baza legitimației mele de student de la Poli.

Am găsit acolo un club unde studenții aveau acces la infrastructură pentru practicarea unei palete largi de sporturi și tot personalul era alcătuit exclusiv din studenți. Am încercat să aplic aceeași idee la Politehnică dar am ajuns într-o primă fază să fim mai concentrați pe sportul de performanță decât pe sportul de masă. În cadrul clubului am activat ca voluntar din momentul în care acesta a început să funcționeze – am contribuit la înființarea echipelor de handbal feminin și masculin (având reperul echipei universitare Știința București din 1961, campioană europeană la handbal feminin intercluburi) și a secției de motociclism (tot teren) în cadrul căreia încă mai activez ca sportiv din dorința constantă de a mă autodepăși și perfecționa. În 2012 am promovat concursul pentru postul de director și din acel moment încerc continuu să fac și clubul să se autodepășească anual 😊

Ai studiat ingineria la Politehnică. Cum se îmbină IT-ul și sportul?

Ingineria are multe în comun cu sportul în sensul în care ambele pot fi abordate algoritmic, pas cu pas, într-un proces constant de dezvoltare&testare asemănător cu ciclurile antrenamente&joc oficial, lucrurile fiind îmbunătățite constant uneori prin metode empirice(observații urmate de trial&error) alteori prin strategii bine definite și a căror funcționare a fost demonstrată anterior.

Cât despre IT, trebuie să recunoaștem, există o sumedenie de softuri, gadgeturi, mijloace de monitorizare și analiză a performanței sportive – dacă sunt bine folosite pot fi extrem de utile în ceea ce privește înalta performanță și obținerea unui avantaj competitiv.

Știu că ai lucrat pentru o perioadă la Euroest. Cum a fost trecerea de la piața imobiliara la lumea sportului?

În imobiliare am ajuns să lucrez din dorința de a nu fi țintuit în fața unui calculator în medie 8h/zi și de a interacționa cu alți oameni. Continuare în domeniul sportului mi-a oferit această perspectivă de a interacționa cu oameni care doresc să îmbunătățească ceea ce fac.

Care sunt dificultățile pe care le-ai întâlnit pe parcursul acestor ani?

Le-aș menționa aici doar pe cele care au, în viziunea mea, cel mai mare impact: lipsa de interes pentru sport a decidenților politici și lipsa de consens în rândul oamenilor care activează în domeniul administrației sportive, conducând ministere de resort, federații sportive naționale, cluburi sau asociații sportive. De aici, cred eu, vin celelalte cum ar fi – infrastructura sportivă insuficientă, lipsa dotărilor, lipsa unor posibilități de pregătire în domeniul administrației sportive etc.

Care sunt obiectivele tale și ale clubului Știința București pentru următoarea perioadă?

Obiectivele clubului sunt în strânsă legătură cu obiectivele din domeniul sportului ale Universității Politehnica din București, instituție căreia îi suntem subordonați și care ne oferă un sprijin solid pentru dezvoltarea activității. Aș menționa aici crearea unei emulații pe sport în rândul comunității studențești din UPB și nu numai, dezvoltarea infrastructurii sportive a universității pentru a oferi acces atât pentru sportul de masă cât și pentru cel de performață prin: modernizarea terenurilor de fotbal, a sălii de sport, a sălii de fitness din Regie dar și prin construirea unui complex polisportiv nou. Alături de colegii din UPB am făcut pași importanți în această direcție.

În ceea ce privește performanța sportivă și asumarea rolului de club formator sperăm să reușim să asigurăm cadrul necesar pentru dezvoltarea unor sportivi/studenți care să poată activa în primul eșalon valoric dpdv sportiv al campionatelor naționale dar să reprezinte și România făcând parte din echipele reprezentative la sporturi ca: handbal, baschet volei sau fotbal.

Fiind nascut in Galați, cum a fost să pleci de acasa? La ce vârsta ai plecat? Ai plecat singur?

Am plecat singur, asemeni majorității elevilor din provincie care aspiră la facultăți din centre universitare ca București, Iași, Cluj sau Timișoara. A fost o experiență nouă și plăcută, în care am beneficiat de multă libertate și opțiuni.  Lucurile care îmi lipsesc cel mai mult sunt Dunărea și colegii de liceu (și petrecerile de majorat😊)

‍