Ce este mobilitatea?

Mobilitatea constă în capacitatea de a executa o mișcare amplă cu ușurință.

Mobilitatea se manifestă în însușirea oricărei deprinderi motrice, micșorându-se durata învățării atunci când este dezvoltată corespunzător. În caz contrar limitează dezvoltarea și valorificarea celorlalte calități motrice de bază, executarea elementelor și procedeelor tehnice, afectându-le amplitudinea, forța, viteza, expresivitatea și eficiența, favorizând traumatismele aparatului locomotor.

 

Importanța mobilității în sport

Când vine vorba de sport, câțiva factori importanți pentru sportivii care au performanțe notabile în timpul competiției sunt flexibilitatea crescută, mobilitatea și stabilitatea.

Fără mobilitate bună, corpul este limitat, lucru care poate reduce performanțele atletice. Mobilitatea unei persoane stabilește eficiența în mișcare. De asemenea, mobilitatea joacă un rol esențial în performanța în sport. Mobilitatea este la baza întreținerii generale a corpului.

Mai mult, în timpul competiției, o bună mobilitate poate spori semnificativ performanța.

Metode de dezvoltare ale mobilității

Metoda activă: O tehnică prin care se obține o mobilitate maximă a articulației se bazează pe dezvoltarea gradului de flexie a mușchiului, precum și pe relaxarea acestuia. De exemplu: sportivul flexează două segmente ale unui membru până la punctul extrem de mobilitate, menținând poziția timp de 6-12 secunde, după care își relaxează mușchiul solicitat.

Metoda pasivă: dobândirea mobilității se face cu ajutorul interacțiunii cu un partener sau prin antrenamentul cu greutăți (haltere, gantere). De exemplu: partenerul ține sau apasă un membru până la punctul maxim de mobilitate fără implicarea activă a sportivului.

Metoda combinată:  solicită sportivul să flecteze activ segmentul până la limita articulației, după care să execute o contracție maximă la rezistență opusă de un partener. De exemplu: Sportivul flectează voluntar segmentul până Ia un unghi ce depășește limitele anterioare. Execută același lucru printr-o contracție mai amplă și mai puternică față de o rezistență opusă de un partener. Se fac multiple repetări până se ajunge la limita toleranței fizice a sportivului.