Timp de 10 ani, Andre Iguodala a avut parte de un somn îngrozitor. În vremea colegiului, extrema de la Golden State Worriors juca jocuri video până târziu în noapte. În cele din urmă, se prăbușea de oboseală, uneori chiar și la ora 4 dimineața, iar câteva ore mai târziu se trezea pentru a merge la antrenamente. Apoi mergea la cursuri. Când era norocos, avea timp de un pui de somn după-amiaza. Mai târziu în noapte se întorcea la jocurile video – ori la asta ori la reluări ale serialului „Prințul din Bel Air”.
Obiceiurile crunte ale lui Iguodala au avut repercursiuni asupra lui la NBA. Abia în 2013, după ce s-a alăturat echipei Golden State Worriors, a reușit să intre în legătură cu Cheri Mah, un om de știință de la Centru de Performanță al Univesității din San Francisco, California.
„Durata somnului este importantă, dar ne-am concentrat și pe calitatea și orele de somn ale lui Andre”, a declarat Mah care lucrează cu echipe din NFL, MLB, NHL și NBA – inclusiv cu jucătorii de la Golden State Worriors – în legătură cu somnul și cu strategiile de recuperare. „Am lucrat la consumul lui de cofeină, la alimentația și la rutina sa greșită. În mare, am lucrat la întreaga sa abordare asupra somnului pentru a o face o prioritate”.
A funcționat? O, și încă cum: dormind mai mult, rata de succes a aruncării de 3 puncte a lui Iguodala s-a dublat. Punctele înscrise de acesta pe minut au crescut cu 29%. Numărul de mingi recuperate de adversari și procentajul său de eroare au scăzut cu 37%, respectiv 45%. Antrenorii lui Andre i-au dat ocazia sa joace mai mult, iar în finala din 2015 împotriva Cleveland Cavaliers, l-a avut ca adversar direct pe vârful echipei, LeBron James. Echipa Worriors a câștigat campionatul. Iguodala a primit titlul de „Cel mai Valoros Jucător.
Mah, care a studiat relația dintre somn și performanțele la atleții de elită pentru mai mult de un deceniu, este modestă în legătură cu rolul pe care l-a avut în obținerea statutului de MVP a lui Iguodala. Ea este, de asemenea, rezervată în legătură cu munca sa cu alți jucători sau cu alte echipe. De exemplu, aceasta refuză să discute despre strategia de recuperare a lui Iguodala din ultimele câteva săptămâni. Atunci când, datorită unei accidentări la genunchi, Andre a fost scos din meci în timpul finalei Western Conference, unii au speculat că acesta nu va mai fi disponibil pentru a mai evolua pentru toată durata playoff-ului. Dar, în miercurea meciului numărul 3 din finala NBA împotriva echipei Cleveland, el a revenit – un pic mai lent decât de obicei, dar nu prea lent pentru a face lucrurile dificile pentru James sau pentru a conduce un dunk în ultimele minute ale meciului pentru a crea echipei sale un avantaj de 3 puncte.
Așadar, a fost somnul care l-a ajutat pe Iguodala sau a fost altceva?
Realist, cel mai probabil a fost o combinație între nutriție, fizioterapie și odihnă. Dar, auzind alți atleți spunând-o, somnul face mai mult decât medicația. Acum 2 săptămâni, când reporterii l-au întrebat pe James cum plănuiește să se pregătească pentru meciul 7 al finalei Eastern Conference, el a spus: “Voi încerca să dorm cât de mult pot… asta este cea mai bună recuperare de care poți să ai parte”. (Această părere venind de la un bărbat care, potrivit estimărilor, cheltuiește aproximativ 1.5 milioane de dolari pe an pentru antrenamente, dietă și fizioterapie).
Mah îl pune în termeni și mai stricți: “Comparația pe care majoritatea dintre noi o facem atunci când vorbim despre importanța somnului este cea a medicamentelor de îmbunătățire a performanței”, spune ea. “Toți sportivii caută acel plus de 1% în performanță, dar atunci când ne uităm la studiu, sugerează că o bază solidă de odihnă și recuperare valorează mai mult decât 1%”.
Cât de mult? Într-un studiu seminal din 2011, Mah i-a făcut pe membrii echipei de baschet masculin din Stanford să își mărească sesiunile nocturne de somn cu o medie de 110 minute. După 5-7 săptămâni, Mah a descoperit că un plus de somn este corelat cu o creștere de 9% atât în ceea ce privește aruncarea liberă, cât și cu precizia aruncării de 3 puncte, și cu o îmbunătățire de 0,7 secunde a unui exercițiu de viteză de 86 de metrii. Ea a fost șocată, iar atleții la fel. “Aceștia nu sunt amatori – o îmbunătățire de 9% nu este genul de lucru pe care îl observi de obicei la jucătorii de acest nivel”, spune ea.
Dacă somnul ar putea face o diferență așa de mare la fiecare sportiv, imaginați-vă ce ar putea face pentru o întreagă echipă. “O mulțime de organizații nu își fac strategii privind, spre exemplu, călătoriile și orariile de practică”, spune Mah. La ce oră pleacă avionul tău? În ce direcție vei călători? Peste câte fusuri orare vei trece? Cât de mult vei fi plecat? Aceștia sunt doar câțiva dintre factorii pe care Mah îi ia în considerare atunci când ajută echipele să dezvolte un program corespunzător de somn.
“Voi vorbi cu echipele NFL și le voi spune: de ce călătoriți mereu la ora 14:00, vinerea, indiferent dacă vă deplasați de la est la vest sau de la vest la est? Și ei vor spune, ei bine, asta am făcut mereu”, spune Mah. “Vor zbura spre locul unde merg și vor spera că corpurile lor se vor adapta”.
O idee rea! Dovezile sugerează că sportivii au cele mai bune rezultate după-amiaza târziu. Nu după-amiaza târziu conform orei locale, ci după-amiaza târziu așa cum este definită de ceasul biologic; de corpul unui sportiv american aflat la Paris, o competiție la ora 19 poate fi resimțită ca și cum are loc la ora 11 dimineața. Conform acestei logici, ne putem aștepta ca o echipă de pe Coasta de Vest să aibă un ciclu circadian în plus față de o echipă de pe Coasta de Est, în timpul unui meci de noapte, spre exemplu. Într-adevăr, atunci când Mah și colegii ei au analizat datele a 40 de sezoane NFL, ei au descoperit că echipele de pe Coasta de Vest au avut un avantaj consecvent față de competitorii din Atlentic, în timpul meciurilor de seară.
Rezultatele precum acestea sunt motivele pentru care Mah sfătuiește echipele să adopte o abordare mai proactivă în planificarea călătoriilor. “Regula principală este că ai nevoie de o zi pentru fiecare oră din diferența de fus orar pentru a te adapta la un nou program; astfel, o echipă care călătorește de pe o coastă pe alta, are nevoie de 3 zile pentru a se acomoda”, spune ea. În funcție de cât timp vor fi plecați, spune Mah, echipele pot începe să-și schimbe ceasurile biologice precursor prin a se culca mai devreme, prin a se trezi mai devreme și prin expunerea la lumină puternică. De asemenea, ea îi sfătuiește când să caute sau să evite lumina odată ce ajung la destinație, când să-și stabilească plimbările și întâlnirile de echipă și când să-și programeze zborurile de întoarcere în funcție de meciurile lor.
Dar oamenii țin cont de aceste programe? Din nou, Mah refuză să comenteze în mod specific despre rutina de somn a echipelor și a jucătorilor. În general, totuși, ea spune că fiecare echipă ar beneficia de somn mai mult și de mai bună calitate – iar cercetarea ei continuă să evidențieze rolul esențial al somnului în performanțele de top.
În 2016, ESPN au recrutat-o pe Mah pentru a lua parte la proiectul lor, Schedule Alert. Scopul este încercarea de a anticipa când echipele din NBA vor pierde, bazându-se doar pe orarele lor: Câte fusuri orare au călătorit pentru a concura? Cât de mult timp au avut pentru a se recupera de la ultimul meci? Mah și colaboratorii ei au folosit o formulă pentru a identifica 42 de meciuri pe parcursul sezonului 2016-2017, în care echipele ar fi fost susceptibile la oboseală. Ei au reușit să prezică rezultatul a 29 dintre ele. În sezonul trecut, au selectat corect 42 de meciuri din 54.
“Speranța noastră cu acest proiect a fost de a evidenția faptul că acești factori legați de program, precum și efectul lor asupra somnului și al recuperării, ar putea afecta rezultatele meciurilor”, spune Mah. “Îmi place să cred că am ajutat la avansarea conversației în ceea ce privește odihna, călătoriile și performanța”.
În aparență, liga ascultă. Comisarul NBA Adam Silver, a afirmat că odihna și sănătatea sunt cele mai mari probleme din NBA. În acest an, liga a extins sezonul cu încă o săptămână pentru a elimina cazurile în care echipele au jucat chiar și 4 meciuri în 5 zile și pentru a reduce numărul de meciuri tur-retur ale fiecărei echipe de la 16 la 14.
Un avantaj al planificării finalelor NBA este modul în care sunt controlate condițiile de joc. Cu excepția primului joc (pentru care Cavaliers au avut 4 zile de odihnă; Worriors au avut 3), cele două echipe au avut același timp să se recupereze între meciuri și au călătorit aceeași distanță. Orice variabilitate în pregătirea jucătorilor se reduce la alți factori. Echipa Worriors îl va avea pe Iguodala (toate semnalele arată că este sănătos și pregătit pentru meciul 4), dar cel mai mare avantaj vineri ar putea aparține celor de la Cavaliers. Nu numai că vor juca la ei acasă, ci vor petrece ultimele nopți înaintea meciului în propriile lor case, dormind bine, speră fanii Cleveland, în propriile paturi.
SURSĂ: https://www.wired.com/story/how-science-helps-the-warriors-sleep-their-way-to-success/
Recent Comments