Victor Mihăilescu – Director al Clubului Sportiv Universitar „Ştiinţa” Bucureşti
Cum a pornit pentru tine proiectul CSU Stiința București?
Proiectul Știința București a pornit pentru mine din dorința de a oferi studenților din Regie o alternativă pentru petrecerea timpului liber în cadru sportiv organizat, după modelul văzut la University of Toronto unde am avut acces la clubul sportiv de acolo pe baza legitimației mele de student de la Poli.
Am găsit acolo un club unde studenții aveau acces la infrastructură pentru practicarea unei palete largi de sporturi și tot personalul era alcătuit exclusiv din studenți. Am încercat să aplic aceeași idee la Politehnică dar am ajuns într-o primă fază să fim mai concentrați pe sportul de performanță decât pe sportul de masă. În cadrul clubului am activat ca voluntar din momentul în care acesta a început să funcționeze – am contribuit la înființarea echipelor de handbal feminin și masculin (având reperul echipei universitare Știința București din 1961, campioană europeană la handbal feminin intercluburi) și a secției de motociclism (tot teren) în cadrul căreia încă mai activez ca sportiv din dorința constantă de a mă autodepăși și perfecționa. În 2012 am promovat concursul pentru postul de director și din acel moment încerc continuu să fac și clubul să se autodepășească anual 😊
Ai studiat ingineria la Politehnică. Cum se îmbină IT-ul și sportul?
Ingineria are multe în comun cu sportul în sensul în care ambele pot fi abordate algoritmic, pas cu pas, într-un proces constant de dezvoltare&testare asemănător cu ciclurile antrenamente&joc oficial, lucrurile fiind îmbunătățite constant uneori prin metode empirice(observații urmate de trial&error) alteori prin strategii bine definite și a căror funcționare a fost demonstrată anterior.
Cât despre IT, trebuie să recunoaștem, există o sumedenie de softuri, gadgeturi, mijloace de monitorizare și analiză a performanței sportive – dacă sunt bine folosite pot fi extrem de utile în ceea ce privește înalta performanță și obținerea unui avantaj competitiv.
Știu că ai lucrat pentru o perioadă la Euroest. Cum a fost trecerea de la piața imobiliara la lumea sportului?
În imobiliare am ajuns să lucrez din dorința de a nu fi țintuit în fața unui calculator în medie 8h/zi și de a interacționa cu alți oameni. Continuare în domeniul sportului mi-a oferit această perspectivă de a interacționa cu oameni care doresc să îmbunătățească ceea ce fac.
Care sunt dificultățile pe care le-ai întâlnit pe parcursul acestor ani?
Le-aș menționa aici doar pe cele care au, în viziunea mea, cel mai mare impact: lipsa de interes pentru sport a decidenților politici și lipsa de consens în rândul oamenilor care activează în domeniul administrației sportive, conducând ministere de resort, federații sportive naționale, cluburi sau asociații sportive. De aici, cred eu, vin celelalte cum ar fi – infrastructura sportivă insuficientă, lipsa dotărilor, lipsa unor posibilități de pregătire în domeniul administrației sportive etc.
Care sunt obiectivele tale și ale clubului Știința București pentru următoarea perioadă?
Obiectivele clubului sunt în strânsă legătură cu obiectivele din domeniul sportului ale Universității Politehnica din București, instituție căreia îi suntem subordonați și care ne oferă un sprijin solid pentru dezvoltarea activității. Aș menționa aici crearea unei emulații pe sport în rândul comunității studențești din UPB și nu numai, dezvoltarea infrastructurii sportive a universității pentru a oferi acces atât pentru sportul de masă cât și pentru cel de performață prin: modernizarea terenurilor de fotbal, a sălii de sport, a sălii de fitness din Regie dar și prin construirea unui complex polisportiv nou. Alături de colegii din UPB am făcut pași importanți în această direcție.
În ceea ce privește performanța sportivă și asumarea rolului de club formator sperăm să reușim să asigurăm cadrul necesar pentru dezvoltarea unor sportivi/studenți care să poată activa în primul eșalon valoric dpdv sportiv al campionatelor naționale dar să reprezinte și România făcând parte din echipele reprezentative la sporturi ca: handbal, baschet volei sau fotbal.
Fiind nascut in Galați, cum a fost să pleci de acasa? La ce vârsta ai plecat? Ai plecat singur?
Am plecat singur, asemeni majorității elevilor din provincie care aspiră la facultăți din centre universitare ca București, Iași, Cluj sau Timișoara. A fost o experiență nouă și plăcută, în care am beneficiat de multă libertate și opțiuni. Lucurile care îmi lipsesc cel mai mult sunt Dunărea și colegii de liceu (și petrecerile de majorat😊)
Cum ai ajuns să lucrezi cu Fonduri Europene?
În 2009 am purtat o discuție cu domnul director general Costoiu, actualmente rectorul universității, căruia i-am spus că sunt în căutare de noi provocări iar dumnealui mi-a oferit șansa de a gândi, scrie și implementa proiecte finanțate din fonduri europene pentru a rezolva anumite situații din universitate legate de modernizarea infrastructurii educaționale, formarea cadrelor universitare sau din învătământul preuniversitar. A fost o experiență de management completă de la idee la implementare și livrare, cu termene limită stricte și abordări tranșante – foarte utilă.
Cum ai putea descrie experiența ta la Ministerul Tineretului și Sportului?
Tristă și foarte puțin utilă pe termen lung pentru sistem – am făcut parte din echipa care a încercat să tranparentizeze și să prezinte într-un format pe înțelesul tuturor a activităților MTS (infografice despre sportivii legitimați per sport per județ , finanțarea federațiilor sportive și a cluburilor din subordinea MTS etc), am contribuit și la încărcarea tuturor contractelor de achiție a ministerului, în format editabil, într-un portal de big data în care puteau fi analizate și eficientizate multe aspecte…totul s-a oprit după 6 luni.
Ai fost premiat în 2016, în cadrul iClara Media Awards, drept “Cel mai tânar director al unui club sportiv universitar”. Cum a fost aceasta experiență?
Nici nu sunt sigur că mai eram cel mai tânăr în acel moment însă cu siguranță am fost în 2012…nu sunt obișnuit să apar în fața reflectoarelor așa că nu pot spune că a fost o experiență neaparat plăcută.
In ultimii ani am lipsit de la competitiile importante – campionate europene, mondiale… Ce crezi ca ne lipsește pentru a putea conta în sportul european și mondial, atât la nivel de echipă națională cât și la nivel de echipe de club?
Cred că ne lipsește un țel comun al tuturor celor care activează în domeniul sportului și un mod unitar de a-l transmite către factorii de decizie. Interesul pentru sport este extrem de scăzut în cadrul adulților așa că trebuie să îl creștem în rândul copiilor și să avem răbdare ca aceștia să crească și să tranmită mai departe dragostea pentru sport și încrederea în beneficiile pe care le aduce practicarea.
Unde crezi ca suferim cel mai mult? Infrastructură, antrenori, organizare, metodologie? Cum crezi ca ar putea Federația Română sau Ministerul Tineretului și Sportului să ajute sportul romanesc, mai ales la nivel de copii și juniori?
Ministerul poate oferi o direcție și un cadru legislativ, implementarea rămânând în sarcina și responsabilitatea federațiilor sportive.
Crezi că Romania ar putea lua exemple din afara țării pe care să le aplice pentru dezvoltarea activiății sportive la nivel de copii si juniori?
Bineînțeles, tu nu?
Revenind la Stiinta București, stiu că în fiecare an, cluburile depun un dosar pentru clasificarea academiilor și că nu sunteți departe de locurile care v-ar permite să participați la competițiile de elită de la U19 și U17. Cum este această procedură? Dificilă? Eficientă? Ar putea fi îmbunătățită?
Bănuiesc că te referi strict la fotbal și salut demersul de clasificare a cluburilor sportive formatoare=academii. Mai multe detalii pe acest subiect poate oferi Vali dar cu siguranță că vom depune dosarul imediat ce vom așeza puțin activitatea secției de fotbal. Deocamdată, este o secție nou înființată pe care încercăm să o construim/organizăm sănătos.
Cum reușesti să găsesti un echilibru între muncă și viața personală?
Foarte greu și doar cu sprijinul necondiționat al soției și al fiului meu, care mă înțeleg, mă susțin constant și cărora le sunt extrem de recunoscător.
Sunt sigură că activitatea zilnica la club îți ocupă foarte mult. Mai ai timp și pentru activităti extra sport? Ce face omul Victor Mihailescu? Cum se distrează? Ce alte hobby-uri are?
Când spui “extra sport” mă gândesc că te referi la cele care nu au legătură cu partea de conducere a clubului.
Dacă este așa „extra sport” mă distrez antrenându-mă la hard enduro, cu zâmbetul pe buze și încercând să fiu mai bun decât ieri. Tot “extra sport”, mai nou, duc copilul la fotbal și fac galerie. Dacă mai rămâne ceva timp citesc despre evoluția umană, despre credințe, religie, auto dezvoltare – Taleb, Kahneman, Hitchens, Richard Dawkins, Dorian Furtună, Harari.
Cum sunt împărțite treburile în casă între tine, soție si Tudor, copilul tău?
Cu Tudor, care tocmai a împlinit 10 ani, urmează să facem un “contract” cu drepturi, obligații și consecințe…deocamdată treaba lui este să învețe, să facă sport și să fie vesel. De restul ne ocupăm noi, în echilibru, fără a ne împărți în mod special sarcinile, deși eu am tendința de a fi mai strict și uneori obtuz.
Încerc să îmbunătățesc experiența mea personală, punând accent mai puțin pe formarea din școală și mai mult pe cea prin intermediul experiențelor trăite.
Care este cea mai mare reușită a ta de până acum?
Ocazia de a contribui la realizarea unui complex polisportiv în Politehnică.
Daca ai putea da timpul înapoi, ce sport ti-ai fi dorit sa practici?
Hard enduro…poate și înot și fotbal.
Spune-mi, te rog, ce sfaturi ai putea să le dai antreprenorilor la început de drum?
Nu știu dacă sunt persoana potrivită să dau sfaturi antreprenorilor, având în vedere că sunt angajat și lucrez în cadrul unei instituții publice. Însă, prin prisma faptului că am beneficiat de libertate de decizie și susținere din partea superiorilor și am dezvoltat de la zero multe secții sportive performante (consider eu), pot sugera că nu există nimic fără greșeală (procesul de trial&error este extrem de util și educativ) și că țelul trebuie fixat cât mai sus dar realist.
Ce le poți transmite tinerilor sportivi?
Să abordeze cu încredere, voință și valori cariera de sportiv dar să nu uite niciodată de educație (formală sau nu) pentru că ea reprezintă un plus în cariera sportivă dar și o alternativă în orice moment.
Recent Comments